Sti cum e sa crezi in cineva in care sti ca n`ar trebui?o faci oricum pentru ca ai speranta ca se va dovedi a fi diferit.suntem oameni ..suntem ignoranti si egoisti.Ne prezentam a fi o rasa cu principii,o rasa care a ajuns a fi educata ,dar in realitate tradarea si  rautatea pura dusa pe cele mai inalte culmi sunt in natura noastra de oameni. Ne inconjuram in minciuni ,iar adevarul paleste in fata lui si al dezonoarei.
Ne sfasiem intre noi ca rechinii si ne calcam mandria in picioare pentru niste fise care la un moment dat in viata noastra mica si neinsemnata ajunge sa nu mai insemne nimic. Ce mai valoreaza ele atunci cand ne`am construit un univers cladit din minciuna? Cand toata credinta noastra a fost construita pe idei vagi si eronate? Cand toti cei din jurul nostru au fost alungati de o gandire intunecata si mult prea cinica . Suntem indreptatiti sa nu simtim iubirea curata ? Ne dorim sa o simtim? Sau ne e prea teama de consecinte si d eventualele pierderi .? Ne este teama ca am putea simti atata durere incat ne`ar putea zgudui lumea atat de tare iar aceasta s`ar putea prabusi din temelii  nemairamanand decat cenusa ,ruine si noi .noi cei daramati si dezamagiti ca am permis ca asa ceva sa se intample .Si atunci iti juri ca acea durere care aproape te`a omorat ,lasandu`te sa te zbati o buna vreme in propriile lacrimi nu o vei mai simti in toata viata ta . Si blestemi si tipi pentru ca blestemele si tipetele sunt tot ce ti`a mai ramas. Esti slab si neputincios . Si atunci te`nchizi in tine , te separi de toti si faci totul sa devi cineva respectat ,cineva care sa impuna teama si putere ,cineva care nu s`ar putea vedea ca ar fi trecut prin ceva atat de crud .