9:54..PM...Somn,oboseala..am atatea pe care le tin in mine..imi ard ochii goi,plini de regrete si suspine ..stiind ca nu are rost incerc sa imi croiesc un drum in viata..tot ce stiu este ca trebuie sa am grija pentru ca poate fi drumul spre moarte...mai stiu ca ma asteapta o viata plina de haos ,palme si gunoi si ca dincolo de monotonia zilnica a vietii mele,ipocrizia si egoismul din jurul meu exista o viata mai buna pe care moartea o aduce odata cu ea.Revenind din nou la ideea ca teama este pentru cei slabi nu gasesc frica in moarte..nici placere..Viata asta m`a invatat tot ce`i mai greu..Am incercat sa fug doar ca sa ajung departe doar ca mai tarziu sa stiu sa dau piept cu problemele,sa calc in picioare etichetele pe care altii mi le`au pus crezand ca sunt o persoana cu totul diferita de ceea ce sunt ,sa o scuip in fata pe cea cu coasa si sa descopar realitatea .Inca nu m`am plictisit de viata..si nu voi parasi pamantul decat atunci cand voi vrea..Nu am uitat niciodata de unde am plecat si oricat de in fata am ajuns m`am uitat mereu in spate.Aud mii de voci susotind ..dar ele nu spun nimic..si cand vreau sa vorbesc nu inteleg ce le zic...Nu sunt singura pe care a cuprins`o realitatea ..si vorbesc despre acei oameni ce nu stiu pe unde sa o ia ..si inconjurati de probleme si panica isi iau viata..dar sinuciderea este doar un gest de lasitate..sau asa il privesc eu..Sunt tot ceea ce vreau sa fiu,sunt niki,fata ce vede clar prin intuneric