Pentru ce traiesti cu adevarat?

Unii traiesc pentru a fi saraci,altii pentru bucuria de a trai,de a uri,de a avea masini, lux si case,de a distruge ,de a vedea durerea din ochii celorlalti. Altii traiesc pentru a suferi,pentru a plange,pentru a munci sau pur si simplu traiesc si trec prin viata fara sa le pese de ce pentru ca oamenii se nasc si mor atat de repede..nu mai avem timp nici sa`i plangem nici sa ne amintim de ei...unii sunt tristi altii zambesc si rad din toata inima si altii traiesc doar pentru a spulbera zambetele dupa fete.Eu nu`mi doresc decat mandria de a muri frumos...de la viata nu mai astept nimic ..mi`a dat prea putin din tot ce am cerut si prin cuvinte simt ca nu pot rezuma totul pentru ca sentimentele si senzatiile se intind peste granitele unui vocabular.

Gheata in vene..sange in ochi..ura in inima ..dragoste in minte..nopti pline de durere..aceleasi zile..acelasi cosmar..cauti dar niciodata nu gasesti..lupti si niciodata nu castigi...muncesti si niciodata nu ai ..topurile se inalta mai mult decat te poti catara..lumea e din ce in ce mai mica..iar tu din ce in ce mai mare ..doare dar nu se arata niciodata ..aceasta durere nu o vei sti decat cand vei vedea cat de rece si singur ai devenit...spatele tau este din nou zidul ..ai fosT ranit si nu ai plans niciodata...iar atunci cand lacrimile curgeau necontrolat inghetau pe obraz si se spargeau rapuse de ura..lasi altora razele de soare..pastrezi tu ploaia..stiu ca ei nu`ti vor spune..oricum nu ai intelege.."DE CE" ?..speri ca vei fi trimis in cer ..cand esti dovada iadului..increderea este pata pe care ei n`o pot sterge..intelepciunea e mult prea sumbra ..si cand povara e prea mare..o pui deoparte...cand loviturile vin peste tine stai drept si strigi :" FUCK EM ALL!!"..zilele iti sunt numerotate ca paginile..zidurile se inchid si te strivesc si cand ajung sa te omoare te trezesti si renasti din propria tarana mai puternic ca niciodata..te scuturi si te uiti speriat in ochii mei ..dar eu am furat ceasul..mi`am luat timp si am venit din spate..eu nu exist..sunt o iluzie...dar ai paria pe tot ce ai ca sunt reala..ai intrat in joc..nu sti cum sa iesi..acum miza e prea mare..pare ca nu e loc pentru tine...si cand iti faci loc nu stai prea mult..ai cam futut jocul..dar nu esti tu cel care faci regulile...nu`ti mai pasa de faima si putere...nu pentru asta ai venit..dar juri pe dumnezeu ca la asta ai visat toata viata...ti`am citit viata..dar nu iti poti da seama pentru ca atunci cand vorbesc nu astept sa ma`ntelegi

dezamagire printre lacrimi si suspine

Nu imi e frica de dezamagire..doar daca este vorba de dezamagirea fata de mine insumi..restu nu mai e nimic..si asa s`au dus ani din viata mea incercand sa aflu de ce imi pun atatea intrebari fara raspuns..si unde le`as putea gasi..unde as putea gasi un adevar absolut care sa nu lase niciun semn de intrebare..nicio indoiala...si totusi de ce nu pot trai simplu...zambesc ,rad si nimanui nu`i pasa ce se ascunde in spatele acelui zambet..am mainile patate ..caci mi`am ucis fericirea..si totusi stiu cu toata fiinta mea ca sunt nevinovata..umbre ..voci..ma sperie ...ca si cum ar sti ca sunt in stare de mai mult decat ar fi cineva prins in aceasca cusca..acest corp..si cheia pare a nu fi la mine..ceilalti sunt doar niste iluzii...doar eu exist ..si cateodata imi pare ca sunt doar o oglindire a dezamagirii ...toti vor mai mult de la mine..si niciodata nu`i de ajuns..prea mult..si totusi urasc sa ma plang..ma simt prea slaba...e totul din ce in ce mai rece si din ce in ce mai intunecos..si nu se vede nici urma de lumina...si totusi tin sa cred ca voi reusi...