Daca nu ai, ai face orice ca sa ai iar toata aceasta iluzie te orbeste..Visezi ca traiesti un vis, pare usor ireal te trezesti te privesti, esti defapt un cosmar inconjurat de ura si dispret.Tu ai crede ca totul e atat de usor.Ca poti refuza orice spunand "nu",dar in orice moment de cumpana apare o urma de speranta iar in orice moment de optimism maxim apare o mica indoiala.Incercam sa fugim ca sa ajungem departe si uneori vorbele nu mai au valoare.Orbiti de acest concept de "putere" si "faima" uitam cine suntem.Multa lume nu te asculta,EI,toti nu stiu sa te asculte,NIMENI nu te asculta pentru ca sunt prea inconjurati de indiferenta ,si iti dai seama ca este ceva normal,nu am fost niciodata niste oameni buni,de ce ne`ar iubi cineva.Oare e atat de imposibil ca cineva sa te iubeasca pentru ceea ce esti ,nu pentru ce ai in portofel sau pentru ca esti imbracat un pic altfel..Crestem si nu invatam nimic,decat aceeasi lectie despre "cum este lumea" si ne dam seama ca nu este decat "cum ar trebui sa fie "....atatea zambete ,lacrimile sunt parca spulberate de vant ,si dezamagitor continuam sa ne prefacem ca totul este perfect cand stim prea bine ca nu este asa ,sunt niki,fata ce vede clar prin intuneric .
Asa este, lumea nu ne va iubi niciodata pentru cea ce suntem, ne va iubi pentru partea financiara sau averile stranse cu timpul, Nimeni nu se gandeste ca lovind un suflet cu ura, cu dispret, cu vorbe care intradevar dor, ii va ranii sufletul si viitorul. Nu lasa timpul sa te schimbe, nu te lasa invinsa de aparentele lumii acesteia, Altfel spus loviturile vietii vor fi ca niste sageti pline cu venin pentru suflet!
RăspundețiȘtergere